Ana, Săgetătoarea de lângă Tine.5.

Pas în doi

Mă ridic cu greu de la masa unde mi-am băut cafeaua…știi foarte bine, Dear…că nu funcționez la cote normale, dacă nu-mi încep dimineața cu o cafea tare și mă duc să-mi iau mașina, din parcarea localului cochet și rustic, care ne-a adăpostit de atâtea ori!
Ești împreună cu mine și mergi împreună cu mine, peste tot…chiar dacă fizic, mă îndepărtez de tine, din ce în ce mai mult!
Am intrat în mașină și am pornit căldura în scaune…ca să alung frigul din mine și să mă ajute să-mi recapăt controlul, fiindcă de bună dispoziție…nici nu poate fi vorba!
Am o selecție de melodii care mă însoțesc mereu atunci când conduc…dau drumul tare la muzică și o aud pe Alina Eremia și pe Vescan cum cântă …În dreapta ta și glasul tău și atingerea ta și tot ceea ce este al nostru mă inundă și-mi dau lacrimile instantaneu
și realizez că pe măsură ce mă îndepărtez de tine, paradoxal, ești mai aproape de mine și de fapt, tot ceea ce am trăit împreună, îmi inundă sângele și creierul și readuce la suprafață, părți din mine…Ana care s-a luptat să nu fie zidită de nimeni și îmi revin în memorie fragmente din dialogurile noastre, în care fiecare ne susțineam părerile, pasional și uneori pătimaș… pînă la epuizare!
Și atunci când Săgetătoarea aprigă din mine, se aprindea foarte tare și Focul care arde tot timpul în mine dădea pe dinafară, de impulsivă ce sunt și totul făcea booom… și săreau scântei și mi se părea că nu-mi înțelegi argumentele și că sunt nedreptățită…atunci, daaa, mi-aduc aminte foarte clar cum mă linișteai, uitându-te în ochii mei și atingându-mi părul!
Atunci, ca prin farmec…Ana cea combativă, Săgetătoarea pasională și plină de temperament, devenea Manu…alintul pe care doar de la tine îl acceptam pentru Emanuela, cel de-al doilea prenume al meu, folosit aproape deloc sau foarte rar!
Și mă uitam în ochii tăi, Dear … și mă vedeam în ei, transformată total datorită ție și legăturii noastre profunde și a felului în care energia noastră alerga de la unul la celălalt și se egaliza și mă regăseam acolo, în golful în care eram doar noi doi și în care, în sfârșit știam să ajung și să te găsesc!
Și atunci, ca și acum…pe măsură ce gonesc pe drum, disperată să fug cât mai departe de tine și cu gândul doar la gândul că te-am ținut pentru ultima dată în brațe, iar plâng ca o proastă, doar din cauză că mi-e atât de dor de tine!
De fapt, te chemam de mult…din momentul în care mi-a fost foarte clar că mă înăbuș în acest simulacru de corectitudine conjugală, care a devenit căsătoria mea!
Pentru că ajunsese să îmi limiteze foarte mult Libertatea, acest concept foarte complex și foarte complicat de explicat…dar esențial ca aerul pentru Săgetătoarea din mine!
Înainte să te cunosc, devenisem un cazan sub presiune și toate discuțiile cu partenerul meu de viață și toate certurile conjugale pigmentate cu expresii neaoșe și colorate…au sfârșit prin a mă transforma temporar și prin a mă urâți!
Nu mai eram femeia caldă și tandră, care atrage privirile tuturor datorită acelui ceva intraductibil…magnetismul, câmpul energetic și pasiunea cu care fac orice lucru, de la cel mai neînsemnat pînă la cel mai complicat, mă fac foarte vizibilă pe radarul multora…doar cel căruia îi port numele nu mă mai vede și caută tot timpul să mă irite și să mă scoată din sărite!
Și marea întrebare, la care am căutat și singură și în dialogurile noastre esențiale, purtate în fața unui pahar de vin roșu sec sau …atunci când mă țineai în brațe și mă mângâiai pe păr, după ce ne iubeam pînă la ultima frontieră a vieții și dincolo de nori
Era și este…de ce?
De ce Ana a ajuns să lupte cu zidurile și de ce simt că se prăvălește lumea pe mine și îmi doresc să fug din lume și de mine și de toți?
Cum am ajuns să fiu mai tot timpul nervoasă și ciufută, deși nu-mi lipsește nimic, din punct de vedere material… și cum am ajuns să ripostez verbal și să-mi ies din minți, atunci când sunt provocată?
De ce Săgetătoarea din mine se simte atât de inadecvată, de multe ori și cum se face că par pentru multă lume…nebună, desi mie mi se pare că tot ceea ce-mi doresc eu este foarte normal…
Un bărbat care să trăiască tot timpul cu mine și pentru mine, să aibă timp pentru mine, să mă asculte și să încerce să mă înțeleagă…nu să mă trateze ca pe un obiect sau ca pe cantitate neglijabilă, trimisă în colțul ei, atunci când își apără drepturile și convingerile!
Si chemată de acolo doar pentru niște partide de sex ocazional, care mă dezgustă total și mă îndepărtează și mai mult de mine și de el!
Oare de ce, Doamne…ai lăsat-o pe Ana atât de singură și oare unde am greșit??

Ste Lyann
Articole create 184

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus