Podul peste fluviul din canion

Partea cea mai incitantă și mai plină de mister(e), dar și de pericol(e) a unei incursiuni aprofundate în eul interior al altcuiva este dată de faptul ca poți simți anumite lucruri care nu sunt -încă-scoase la iveală și despre care, fine tușe de culoare ale personalității fiind, poate nu are cunoștință nici omul respectiv…pe care îl savurezi în liniște și cu mare băgare de seamă…ca să nu îl agresezi și/sau să îl tulburi…

Marea problemă apare atunci când vrei să intri în starea de comunicare și mai ales, să transmiți fidel emoția pe care ai resimțit-o atunci când ai descoperit cât de frumos e în interiorul ei/lui și cât de puternic te-a marcat ceea ce ai descoperit …și ai vrea să spui totul firesc și fără aroganță, ca o încurajare și ca un elogiu și ca un îndemn…mergi inainte pe calea ta pentru că e bine și ceea ce iese la suprafață, după această lungă călătorie interioară…e o adevarată operă de artă, un om minunat!!!

Singurul lucru pe care nu îl poți explica în cuvinte potrivite este diferența de timing a sensibilității cu care ești conectat la adâncimile celuilalt și poate nici nu realizezi totdeauna că…ea/el nu înțelege de ce tu poți vedea și simți ceea ce ea/el-deocamdată-nici nu știe despre sine și nu înțelege cum de tu poți avea încredere în devenirea omului care va să fie într-un viitor nepalpabil, când ea/el nu are încredere în timpul lui prezent,în forțele proprii!!!

Nu poți explica de ce te bucură atât de tare liniștitele golfuri interioare adânci și erupțiile de lavă fierbinte, nu poți explica de ce simți milimetric cum se topesc ghețarii și nici nu poți explica de ce amintirile tale despre viitor sunt atât de prezente, atunci când viitorul încă nici nu a existat…de fapt, nu poți explica de ce simți altfel și de ce te miră atât cand ea/el îți cere dovezi palpabile ale afirmațiilor tale sau îți spune candid…hihihi, ai ghicit!…

Și asta doare al naibii de tare și e foaaartee complicat…să găsești cuvintele potivite și momentele potrivite ca să nu rănești susceptibilitățile -firești!?-și să poți merge mai departe,suportând în tăcere neîncrederea, scepticismul, iritarea, egoismul sau trimiterea în derizoriu a minunatelor-doar pentru tine-previziuni…

Și atunci realizezi că, oricât de bună ar fi conexiunea pe care o poți avea cu ea/el, ține de altceva să poți construi un pod peste fluviul-lat ca și Dunarea!?-care curge prin canionul care separă doua suflete, două sensibilități sau două trăiri diferite ale unor doi oameni…sau doi munți??…sau două egouri??…

Ține de felul în care poți accepta ca hipersensibilitatea cu care simți nuanțe despre care ea/el nici măcar nu știu că există…poate produce și rău dar și bine…și dulce și amar și poate să îți dea curaj să construiești podul peste fluviul care desparte sau te poate prăbuși în gol…fiindcă nu există plasă de protecție și nici centură de sigurantă, atunci când te încumeți să faci o asemenea construcție de artă-termen ingineresc…-esti doar tu cu tine și cu anxietatea ta dată de propria sensibilitate…că nu vei reuși să-l faci pe celălalt să înțeleagă despre importanța propriei contribuții la construcția acelui pod, peste acel fluviu …care curge prin(tre)noi…

Ste Lyann
Articole create 184

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus