Resurecția Săgetătorului

sau o trecere…dinspre foamea de concret a Centaurului spre nevoia de absolut a Visătorului!

Ca unii care au tot timpul Focul în ei, Săgetătorii nu prea au nevoie de motive speciale și de motivație specială, ca să se reinventeze sau ca să renască!
Le este suficient o scânteie purtată de vânt…venită de undeva de departe, ca să (re)aprindă Focul care părea că arde, mocnit…undeva în ei și care nu părea sa fie observat mai de către nimeni!
Săgetătorii ard extraordinar de puternic, uneori pînă la epuizare…pentru o idee sau pentru un ideal sau…pentru un om care reușește să intre pe lungimea lor de undă
Și caracteristica noastră principală este că ardem fără rezerve și nu ne închipuim ce se întâmplă după ce cădem din Cer…chiar dacă știm că vom ateriza dur și va durea…dar este prea frumos zborul și ideea că, totuși …nu suntem chiar așa greu de înțeles, de descifrat și de digerat și mai avem o șansă să existe cineva pe lumea asta, care să nu încerce să ne schimbe sau ne restrângă sau să ne critice…pentru că vrem să fim altfel și pentru că vrem să ne găsim un drum al nostru, propriu!
Partea de animal din Săgetător, reprezentată de Centaurul care refuză lanțurile și care iubește spațiile largi și luminoase…are o foame absolută de concret și de repere practice și dă năvală, la propriu, peste tot…cerându-și drepturile și cucerind teritorii, explorează locuri necunoscute și provocări noi, simțind chemarea necunoscutului!
Centaurul este teluric, ancorat în energiile locurilor și ale oamenilor…este lacom și egoist, vrea mult și mai ales des…ceea ce îi place și ceea ce îi satisface simțurile, este nerăbdător și uneori despotic, nu suportă sa fie refuzat și/sau înfrânt și totdeauna va găsi o cale să ajungă la destinație, chiar dacă pentru asta își folosește ultimele puteri!
Poți să-i vorbești Centaurului despre modestie și despre smerenie?
O poți face, cu siguranță…dar nu te va asculta, pentru că va considera tot timpul că i se cuvine…teritoriul cucerit, pe care îl revendică și spațiul vital de care are nevoie, ca să trăiască!
Va pleca rapid spre o nouă zare și spre o nouă provocare…dacă nu știi sau nu poți să-l convingi că locul lui este acolo și că, poate…își va irosi energia în van, căutând cai verzi pe pereți, care vor apărea…la paștele cailor!
Focul degajă energie multă, care trebuie receptată, dozată și consumată și natura ei trebuie înțeleasă foarte bine…dacă vrei să-ți faci un traseu comun cu Săgetătorul, care vede simultan, în minte…mult mai multe variante de traseu decât poate oferi Waze!
Centaurul nu se încurcă prea mult în detalii…vrea totul aici și acum, e direct și provocator și îndrăzneț și este greu de contrazis! Vrea să experimenteze tot timpul tărâmuri noi, senzații noi și oameni noi…și de aceea, pare uneori Săgetătorul superficial…pentru că te trezești că pleacă pe nepusă masă, dacă nu l-ai convins suficient de tare sau nu l-ai impregnat suficient de puternic!
Aici nu este vorba despre cât de mari și de tari sunt Săgetătorii și cum nu mai găsești pe lume alții ca ei…aici este vorba despre felul în care se simte și te simte un Săgetător și despre cum reacționează Centaurul atunci când nu se simte în largul lui!
Pentru că, chiar dacă creează impresia că este foarte sociabil și iubește atmosfera și adoră să danseze și să se distreze, în esența lui și în profunzimea și adâncul lui, Săgetătorul-Centaur este un singuratic, un solitar…care este greu de înțeles, dacă nu poți să te conectezi cu el, pe lungimea lui de undă!
Degeaba îl chestionezi agresiv și la rafală…nu va ști să-ți explice, de ce?
Sau nu va putea sau nu va vrea, considerând că este superfluu să se traducă pe sine, dacă nu te duce mintea să înțelegi altfel!
Totul se joacă mental, la Săgetători…și acolo se face și confluența naturii lor duale, acolo se întâlnește urletul cărnii care își cere drepturile cu senzualitatea fină și cu poezia stelelor, într-un melanj sofisticat și greu de transpus în cuvinte!
Acolo, mental, are loc înfruntarea violentă, uneori…pentru supremație, între Centaurul obișnuit să comande și Visătorul obișnuit să reflecteze, acolo și de acolo începe să curgă, prin sânge…amestecul de lavă fierbinte și de gheață, care transmite în afară senzații puternice și uneori contradictorii!
Uneori, Centaurul îl contestă pe Visător și îl contrează dur…și ajung simultan să se deteste reciproc și să scoată cuțitele pe masă, fiecare cu dreptatea de partea lui!
Și e cale lungă pînă ajung să se reconcilieze și pînă când Centaurul poate să accepte o parte din idealismul Visătorului…iar acesta consimte că se poate acomoda cu foamea telurică a Centaurului și cu pragmatismul lui!
Din lupta asta constantă și uneori inegală, se nasc contradicții și confuzii…ea transpare în afară ca un fel de indecizie a Săgetătorului, care nu știe ce drum să aleagă, sau ca o îndepărtare, sau ca o fugă!
Pentru că atunci când Centaurul și-a calmat nevoile stringente, Visătorul se refugiază undeva departe, unde este greu de interceptat și greu de atins…și de abia din momentul acesta începe marea provocare…să motivezi Centaurul să se reinventeze și să nu mai fie atât de dur, cu ceilalți și cu sine…iar Visătorul să coboare dinspre sferele înalte, oferind Săgetătorului un răspuns nou…sau poate o resurecție care înseamnă o nouă provocare sau o nouă conexiune sau…
Un nou început!