Săgetătorii și apele lor liniștite, dar adânci!!

Când apele liniștite sunt adânci … sau scurt tratat despre frumusețea ascunsă a Săgetătorului

          … bucură-te de orice moment liniștit și de toate clipele frumoase care par fără sfârșit … pentru că -aparent din senin-se poate stârni o furtună care poate lua forța unui uragan … și cel mai bun lucru pe care îl poți face este să taci și să te ascunzi … pînă iese din nou Soarele …

… poți trece deseori pe lângă un Săgetător, fără să remarci altceva decât o nepăsare evidentă și un calm aparent

…  pare dus cu gândurile într-o lume greu de vizualizat pentru cei care sunt prea atrași de tot ceea ce este material și pare prea visător …într-un cuvânt dus într-o altă lume, ale cărei uși nu le poate deschide oricine și oricând

… doar că poți avea surpriza uriașă să vezi trezirea Centaurului pe viu, dacă ceva îi zgârie neplăcut auzul fin sau dacă intri neanunțat, brutal și fără permisiune, în lumea lui …

… amintiri cu Săgetători?

… intense, puternice, vii, colorate, dense, zguduitoare, răscolitoare și adânci pînă la fibră … pentru că orice Săgetător este un explorator, un conquistador, o călăuză, un luptător feroce și un căutător de perle care zac la mare adâncime, în ape deseori tulburi

… ascuns deseori sub masca unui copil veșnic curios și/sau a unui adult serios și foarte dedicat muncii sale, pe care o face foarte serios și aplicat … sub aparenta liniște și o oarecare brambureală de fațadă, menite să înșele vigilența veșnicilor loseri de serviciu, cârcotași fără cauză și despicători de fir în patru …

… Săgetătorul poate evolua nestingherit cel mai bine atunci când este subevaluat, atunci când nu e băgat în seamă și când pornește cu șanse de sub cota zero

… încropește rapid soluții care îi vin aparent de nicăieri- cineva acolo Sus ne iubește –improvizează, dă din coate, se zbate, convinge pe cei mai neîncrezători și își sporește constant tabăra susținătorilor… în mod proporțional și pe cea a inamicilor, care văd uluiți cum se reinventează de fiecare dată din nimic … într-un mod incredibil și de neimaginat:)

… normal că după ce ai supraviețuit vârtejului ridicat deseori la nivel de taifun, Săgetătorul ridică vălul ca să poți întrezări ținutul de basm unde sălăsluiește de fapt, atunci când fuge- aparent -sau atunci când se recuperează, în convalescență după diverse acțiuni eșuate și diverși oameni -aparent de treabă-care i-au înșelat încrederea

… te poate lua cu ea/el ca să vezi drumuri care nu credeai că se pot deschide, stele care nu credeai că pot luci atât de puternic, munți care nu credeai că se pot urca și golfuri ale uneori mări demult dispărute …

… fiecare Săgetator în parte are o lume ascunsă de arătat și de protejat și nu vei putea simți frumusețea ei decăt dacă te poți conecta continuu și puternic la ea, fără să încerci să o descifrezi…trebuie doar să o simți și să te lași pătruns de vrajă … de abia atunci, de undeva de sub muntele scufundat în apele liniștite și adânci … va răsări, ca un fel de miraj care se  întruchipează aievea, chipul Săgetătorului pe care-l căutai de mult … și care de departe, îți luminează drumul…