Dragoste pînă la ultima fibră

dialoguri esențiale despre existența
unei iubiri totale

Ea: dincolo de definiții abstracte și de personaje livrești, dincolo de clișee-știu că urăști clișeele-cum crezi că apare, unde, în ce moment al vieții această Fata Morgana-după care pare că alergi mereu, fără să o atingi-această dragoste totală, pînă la ultimul atom, pînă la ultima fibră…care este rețeta ei întreagă, dacă există una, formula completă sau altfel spus, există cu adevărat -și mai ales, rezistă-o dragoste totală??
El: poate că, dincolo de predestinare și de karma, ne naștem, unii dintre noi, cu un gol în noi, care nu poate fi completat niciodată dacă nu apare cineva care știe să dozeze, în mod natural, toate ingredientele…cineva care are, așa cum spui tu, Dear…rețeta întreagă, dar nu rețeta universal valabilă, pentru că nu cred că există așa ceva…ci acel sentiment unic care se poate naște doar între acel El și acea Ea și doar atunci când există fereastra de oportunitate, pe care le-o oferă timpul, experiențele trecute, fostele iubiri eșuate…
Ea: deci tu, dragul meu…spui că trebuie să se alinieze planetele pentru ca doi oameni, în esența lor diferiți, să se poată întâlni, să se poată găsi și ceea ce este esențial…să se poată recunoaște unul pe celălalt? ce anume declanșează în amândoi acel intraductibil…mi-e dor de tine, dar nu sfâșietor și/sau dramatic, ci calm, liniștit…și asta pentru că, deși nu ești cu mine, știu că ești tot timpul aici, atunci când te chem, stiu că există ceva din tine pe care o pot vedea și pe care o pot simți doar eu…și asta face parte din mine, liniștea asta, pentru că și tu, la rândul tău…faci parte din mine!
El: daa, în esență, chiar asta spun…potrivirea totală, bing bangul esențial, nu poate exista fundamental între alți „actori”pentru că există fisuri, care inițial par mici, dar care odată cu timpul, se dilată și duc la distanțare și la înstrăinare…chiar dacă impulsul inițial a fost fost formidabil! și chiar voiam să-ți spun, Dear…că imediat ce am pornit dialogurile noastre esențiale, care nu conțin foarte multe cuvinte, dar sunt foarte pline de conținut…am avut un flash care mi-a explodat în minte, foarte clar…ca structură sufletească, poți fi cel mai apropiat prieten pe care l-am avut!
Dar, dincolo de asta, nu se poate clădi nimic durabil fără conexiune…pe care aș defini-o ca fiind ușurința cu care Ea și El ajung unul la celălalt, fără bariere, false obstacole, sau pudibonderie…doar se simt fundamental, se cheamă tot timpul, conștient sau inconștient, comunică foarte bine, uneori fără să verbalizeze, se susțin mental unul pe celălalt, fără ca asta să însemne să intri nepoftit în spațiul interior!
Dacă Ea și El sunt prieteni, în primul rând, pot clădi pe această conexiune orice vor ei…pentru că acest fundament solid nu se prăbușeste la prima adiere mai puternică de vânt!
Ea: deci tu spui, dragul meu…că înainte de pasiune, dincolo de dorință și dincolo de orice, trebuie să existe o sincronizare a ritmurilor interioare, care să fie naturală, nejucată, neforțată…fără de ce? și cum și adică?
Că poți fi orice, oricât, oricum…pentru cineva ca Tine, care știi sigur că nu se va sătura niciodată să te atingă, să te mângâie, să te țină în brațe…să fie acolo, cu tine și pentru tine, în sufletul tău, în sângele tău și în inima ta, fără efort și fără ca asta să te incomodeze vreodată?
Cum se ajunge la așa o dragoste infinită? care sunt secretele rețetei?

Partea a doua
Celălalt pe care-l adoram

El: …pînă la urmă, poate că fiecare are propria lui definiție, pentru a-și defini aspirațiile, idealul feminin și/sau masculin lângă care se vede trăind și evoluînd, dar poate că și acest arhetip poate evolua, pe măsură ce trece timpul și se acumulează experiențele!
Este foarte clar însă, Dear..că trebuie să ai o anumită structură sufletească asemănătoare, o (hiper)sensibilitate care reacționează aproape identic la niște stimuli emoționali, că trebuie să fii construit într-un fel anume, ca să poți să simți tot ceea ce îți dăruiește celălalt, pînă la ultima fibră…și să poți dărui la rândul tău, fără condiții și fără restricții!
Ea:…și tu, dragul meu…spui că sunt necesare anumite condiții generale, pentru ca, într-o conjunctură aparte…acest sentiment plin de sevă să explodeze simultan și la fel de intens, în El și în Ea…și, foarte important, să se păstreze, la fel de puternic și/sau să se dezvolte…de-a lungul timpului, natural, să găsească semințele dragostei terenul fertil ca să se dezvolte nemărginit, în ambii poli ai ecuației?
Este vorba doar despre niveluri de educație apropiate?…sau mai este vorba și despre tipuri de personalitate complementare, despre felul în care-l poți recepta pe celălalt și poți dărui, fără să crezi că ți se cuvine nimic…despre a înțelege tăcerile celuilalt și a nu le lua personal, despre atingere și despre pasiune și despre Focul care arde în amândoi și care nu se stinge niciodată?
El:…ca să ai o conexiune totală și ca să poți trăi o dragoste pînă la ultima fibră, trebuie să ai o conexiune mentală, spirituală, sufletească și…nu în ultimul rând, fizică și asta se traduce într-o compatibilitate totală, pe aceleași paliere!
Și asta este natural, nu se poate construi la comandă, oricât de mare ar fi capacitatea de adaptare a unuia sau a celuilalt!
Și nu în ultimul rând, este vorba despre vibrație…ceea ce înseamnă că Ea și El pot evolua în același ritm și au disponibilitatea să o facă!
Altfel, chiar dacă inițial…totul părea a fi extraordinar, datorită diferenței de vibrație, cei doi actori esențiali constată că se depărtează, ceea ce se petrece natural și involuntar, pînă la înstrăinare!
Pe de altă parte, nu există o dragoste totală fără o comunicare extraordinară, verbală și mai ales…non verbală și fără o sincronizare de cea mai bună calitate!
A propos de asta, acum mult timp, într-o discuție referitoare la acest subiect sensibil…mi-a spus cineva, o Ea…că un asemenea sentiment total e ceva pe care ar vrea să-l experimenteze, dar nu pentru foarte mult timp…și asta din frica de a nu mai avea un spațiu propriu al ei!
Ea:…dar poți iubi total, fără să participi total? Mai ales dacă ești hipersensibil(ă) și percepi totul altfel…totul se amplifică și senzorii tăi, dispuși peste tot în tine, receptează gânduri, senzații, trăiri…cu o finețe despre care multă lume nici nu știe că există?
Cum aș putea să-i explic, dragul meu…cuiva care nu mă simte în întregul meu, bogăția mea de trăiri, care poate trece fulgerător de la o extremă la alta, cum aș putea traduce…mimica mea facială, care pare la prima vedere impenetrabilă, dacă nu mă simte cum ard în interior și cum îmi vine să zbor înalt și să plutesc, acolo unde sper să vină cineva după mine și să nu mă lase să rătăcesc singură!
A trăi totul pînă la ultima fibră, dragul meu…nu înseamnă a poseda, chiar dacă alternativ, fiecare la rândul lui…trupul celuilalt și/sau sufletul lui, înseamnă, cel puțin așa cred eu… a te dărui, în totalitate, cu multă bucurie și cu aceeași infinită pasiune, celuilalt pe care îl visezi, îl adori, îl trăiești …tot timpul!
El:…de asta fiecare poate avea „rețeta”lui proprie, pentru că suntem diferiți și fiecare gândim într-un anume fel!
Dar, suntem o sumă de experiențe trecute, bune și mai puțin bune…am murit și am înviat în brațele unor oameni pe care i-am creditat cu multă generozitate cu sentimente înălțătoare, care ne-au prăbușit de la înălțimi amețitoare și ne-am făcut praf și ne-am recreeat și toate astea reverberează undeva în noi
…ca și greșelile noastre proprii, prostești și uneori infantile, pornite din nerăbdare sau din egoism sau din lipsa de înțelegere …sau poate dintr-un orgoliu nemăsurat, că noi poate am crezut, că ni se cuvine să fim iubiți excepțional și poate frica, daaa…frica
Că poate vom fi abandonați și nu vom mai fi iubiți ne-a paralizat pe moment și ne-am simțit vulnerabili și ne-am refugiat undeva, pe o insulă, ca să ne refacem energia și să ne lingem rănile!
Și poate că, Dear…de atunci de cân ne naștem, tânjim ca…undeva, cândva, să-l întâlnim pe celălalt, pe care-l visam și pe care-l adoram…chiar fără să știm unde este și ce face
Și chemarea lui continuă, explodează sistematic…în sângele nostru și în sufletul nostru și peste tot în noi, pînă la ultima fibră
Pînă la ultima suflare, prin toți porii și prin fiecare centimetru al pielii
Pe toate drumurile pe care nu am fost
Merg împreună cu tine
De mînă
Și atingerea ta
Și liniștea ta
Și sângele tău fierbinte
Mă fac să te simt
Aproape
În mine
Ca și cum
n-ai plecat
niciodată!