Pe o plajă din Dodecanez

Pe o plajă din Dodecanez

…Ea: și ce vezi, dincolo de zare și dincolo de mare?

Cine ne ascultă șoaptele, cum e să fim atât de singuri

În imensitatea asta?

Și oare, e bine, aici…pe plajă?

mi-e atât de dor de atingerea ta!

El:…îți simt sângele, cum pulsează fierbinte, în palma mea

Și atomii pielii tale care are acum acel gust sărat, fin

E o combinație de Noir de Noir și de alge si de vânt

Și de vântul uscat care bate

Uneori, dinspre Anatolia!!

E mirosul tău, care e cea puternică chemare

Dintre toate chemările

Și pe măsură ce buzele mele

Coboară

Pe gâtul tău

Spre umărul care tresare

Ușor speriat

De atingerea fină

Mă impregnez cu gustul tău

Si deja plutesc

Unde vrei să mă duci?

Ea:… mereu m-am întrebat dacă se poate iubi total

Și dacă asta poate ține

Mai mult decât spune lumea

Că ține o iubire normală!

Și mereu m-am întrebat

Unde plec , atunci când mă atingi

Si de ce îmi doresc să mă atingi tot timpul?

Și de ce totul

Durează atât de puțin

Și apoi nimic nu mai are gust

Și e fad

Și banal

Ca toate existențele banale

De care toate tipele banale fug

Dar cad exact în ele?

Mmm … ce gust bun ai lipit de pielea mea

Și ce fierbinte e totul

Am pierdut complet șirul

Clipelor

De când stau

Pe umărul tău

Pe plaja asta … care seamănă cu o ilustrată!

El:… uneori mă întreb

De ce ardem atât de intens

Și apoi ne stingem

Șoptit

Și de ce nu simți tot timpul

Cât de mult te vreau

Și cât de mult doare

Să nu pot explica

De ce văd sfârșitul a ceva

Ce nici nu a început

De ce dor toate plecările altcuiva

Si de ce dor acum

Când viorile timpului

Cântă cea mai frumoasă baladă auzită vreodată

De la Ulysses încoace?

Mîna ta fină descrie arabescuri pe pielea mea

Și buzele tale

Se joacă

Cu inima mea

Într-un sărut prelung

Și atât de senzual

Încât trezește toate fantomele aheilor

Căzuți pe plaje

Într-un război pornit

Pentru o femeie cu păr acaju

Scorțișoară

Numită Elena!

E firesc să fie atât de bine

Și atât de cald?

Ea:… numai cu tine pot simți asta

Doar cu tine ajung atât de departe

Dincolo de nori!

Du-mă din nou acolo,

Vreau să mă duci

Și să rămân acolo!

El:..dacă tu poți fi acolo

Eu sunt mereu acolo cu tine

Fiindcă nu am plecat niciodată

Și tu știi asta

Doar am uitat

Câteodată să mai vin

Am greșit drumul

Sau am luat altă corabie

Sau m-am pierdut

Aiurea

În deșertul în care

Bântuia o Fata Morgana

Care nu semăna cu tine

Nu avea buzele tale calde

Și nici inima ta mare

Și nici genunchii tăi calzi

Și nici sânii tăi

Care scriu doar pentru mine

O simfonie

Care mă poartă

Dincolo de timp

Și dincolo de mare

Și sărutul tău

Cald ca o boare

Și lung ca tunelul din care tocmai

Am ieșit

Mă face să visez

Că pot veni tot timpul

Aici

Unde ne-am zidit speranțele

Si fricile

În nisipul unei plaje

Din Dodecanez.

Ste Lyann
Articole create 144

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus