Săgetătorii și lumea lor aparte

          … singurătatea în sine nu e o povară, un stigmat sau ceva de care să fugi neîncetat … poate e un tărâm al făgăduinței, un golf al căutării echilibrului sau o călătorie spre acel port în care așteaptă înfrigurat(ă) cineva care nu are încă nume …

… de regulă, orice Săgetător atrage privirile … și asta nu neaparat datorită aspectului fizic ci mai degrabă datorită magnetismului emanat de câmpul său energetic … flacăra sa interioară, care arde cu putere, determină câmpul energetic să devină foarte vizibil de la distanță mare … iar emisia sa continuă atrage foarte mulți doritori, privitori, admiratori …

… de aceea e și greu să faci o distincție clară, între cei de care trebuie să fugi:) și cei spre care să alergi … între multele însușiri ale Săgetătorului, se amestecă neîncetat trăsături de bază ale Visătorului Idealist cu realismul pragmatic și teluric al Centaurului ... e un melanj care atrage continuu prin exotism, prin contrastul pe care-l propune simțurilor și privirilor și prin algoritmul vibrațiilor…

tot timpul vibrația joasă a atracției senzuale e combinată aleator cu vibrația înaltă a gândului care străbate cerul spre Înaltul cel mai de departe … sângele fierbinte aleargă neîncetat și paralel cu gheața care te poate cuprinde instant atunci când greșesti destinația, atunci când Săgeata trasă nu-și atinge ținta și se întoarce tristă din drum … sau atunci când, din prea mult entuziasm, eșuează pe un țărm inospitalier și pustiu …

… de alergat, Săgetătorii aleargă de când se știu … pentru că pot, pentru că au resurse și pentru că au chemare … câteodată nu știu nici ei, sau nu realizează, de ce aleargă și mai ales … ce caută?… unde?… și mai ales cât durează alergarea și dacă se termină … iar atunci când se termină, dacă are un final fericit …

… câteodată, ca să ne regăsim pe noi înșine … trebuie să fugim de toți ceilalți, mai ales de falșii admiratori, de prietenii de conjunctură sau de cei interesați doar de satisfacerea măruntelor lor obiective … un Săgetător adevărat e un spirit liber, care nu poate fi înregimentat cu forța, niciunei cauze … e o simfonie a simțurilor care-și așteaptă interpretul virtuoz și ascultătorul avizat … e un poem al visării neîncetate care doarme câteodată în adâncul cărnii flămânde … e o revărsare de ape furioase și repezi în Mare, acolo unde-și pot căpăta liniștea …

… un Săgetător e simultan un Far și un Port … atrage corăbiile și protejează sufletele celor care au călătorit mult și câteodată, fără folos…și da, atunci când aleargă … parcă venind de nicăieri și îndreptându-se spre ceața deasă a lui niciunde, Săgetătorul își probează aptitudinile de alergător de cursă lungă … care știe că pentru a se regăsi pe sine, la capatul cursei … trebuie să fie singur, să aibă echilibru și să reziste tentațiilor de pe lungul parcurs … premiile aparțin, întotdeauna, celor care cred și mai ales … celor care trec linia de sosire!!!