Ana, Săgetătoarea de lângă Tine.9.

Vremea cireșilor în floare

Tu mă faci să înfloresc tot timpul, dragul meu…și să mă simt ca o floare de cireș, care înflorește doar datorită ție…și pentru asta, îți voi mulțumi tot timpul, pentru că ai avut răbdare cu mine și ai reușit să scoți la suprafață toată căldură pe care o țineam în mine!
Nu este deloc simplu să trăiești lângă o Săgetătoare nerăbdătoare, mai ales atunci când i se pare că nu este deloc susținută de partenerul ei de viață…și așa pare că stau tot timpul într-o gară și aștept un tren care nu mai vine…așa eram înainte să te cunosc pe tine, Sebastian!
Încercam să dau un sens vieții mele și încercam să mă regăsesc și mă priveam în oglindă, întrebându-mă…ce vrei tu, Ana?De ce te simți nelalocul tău, inadecvată cu această situație ciudată și ce îți lipsește, de fapt, cel mai mult?
Poate că asta este una dintre dilemele existențiale fundamentale ale unei Săgetătoare…faptul că nu reușim să găsim locul potrivit și omul potrivit, lângă care să te simți tot timpul…iubită, dorită și apreciată și unde să evoluezi tot timpul fără nici cel mai mic efort, pentru că totul decurge firesc și natural!
Daa, știu…sunt atât de exuberantă, în mod normal și atât de mult mă risipesc în toți și mă ofer, tuturor celor care au nevoie de mine…și asta ca să uit de mine și de ceea ce am eu nevoie, fundamental!Am discutat de foarte multe ori despre cum preaplinul revărsat din inima mea se irosea…părea că nu își găsește destinatarul…și asta mă făcea să devin retractilă și să mă ascund de mine, în mine!
De fapt, poate că totul pornește de la afecțiune…mai bine spus, de la lipsa ei!
Am plecat de mică de acasă și mi-am construit lumea mea paralelă…unde evadez ori de câte ori mă simt neînțeleasă!Nu pot să spun că am fost un copil neiubit…dar nevoile mele erau mult mai mari decât ceea ce mi se oferea și tot timpul alergam cu brațele larg deschise după ceva sau cineva …care întârzia să apară! Și pe măsură ce creșteam, aveam din ce în ce mai multă nevoie de căldură si de afecțiune…o nevoie incredibil de mare și greu de comensurat, care tot timpul era adresată cuiva din viitor, pentru că în prezentul meu de atunci nu era nimeni care să mi-o ofere!
Personalitatea mea puternică, de Săgetătoare, a luat totul ca pe o provocare și am pornit, cu mult optimism…în căutarea tărâmului ideal și a omului potrivit, care să-mi împlinească idealurile! În mod sigur eram foarte visătoare si foarte romantică și chiar nu realizam foarte bine cât de mare era nevoia mea de afecțiune…doar atunci când rămâneam singură și parcă mai era ceva de spus și parcă așteptam ceva mai mult de la cei din jur…fără să știu ce anume!
Evadam încă de atunci, fără să conștientizez asta…pentru că nu mă regăseam nicăieri așa cum simțeam că pot fi eu! Toată lumea încerca să mă facă să mă port corect și să nu ies din tipare…iar eu aveam propria mea interpretare, ca și acum si mi se părea că totul este aiurea și că trăiesc, de fapt …într-o realitate paralelă!
De aceea, m-am simțit atât de bine…din prima clipă, lângă tine, dragul meu și m-am simțit acasă în mintea ta, în brațele tale și în sufletul tău…pentru că mi s-a părut că am ajuns în sfârșit, acolo unde visasem că este destinația mea finală!
Poate că par egoistă, atunci când spun asta…dar așteptam de atât de mult timp să vii, te chemasem atât de mult și de tare…și m-am abandonat dintr-o dată gândului că nu sunt singură pe lume și că există și pentru mine un golf în care, dacă întind brațele…cineva să mă prindă și să nu-mi mai dea drumul să plec!
Poate că acum, când mă îndepărtez de tine…totul pare să aibă un sens mai filozofic, dar atunci, la început…totul a fost firesc, ca o regăsire!Am putut să comunic cu tine, foarte simplu și ușor…eram amândoi de acolo, din același film și practic eram și suntem la fel…fiindcă n-am murit și nici dragostea noastră n-a murit…doar că eu trebuia să fac o alegere și am fugit de tine…dar asta este altceva și acum retrăiesc cu toate simțurile apropierea noastră!
Ca să iubești o Săgetătoare sofisticată, așa cum sunt eu…poate fi și simplu, dar poate fi și foarte complicat! Trebuie să fii tot timpul conexat cu mine și cu mintea mea…gândesc foarte repede, ceea ce înseamnă că tu trebuie să procesezi foarte repede gândul meu…și una dintre urmări este că mă plictisesc foarte repede, dacă văd că nu ai priceput rapid ceea ce am vrut să spun!
Sunt foarte lipicioasă și foarte caldă…practic, am nevoie să te ating tot timpul, fizic sau mental și nuu, asta nu este o obsesie ci este doar o prelungire a eului meu interior care a suferit prea mult de lipsa ta și care are nevoie de tine! Nu mă simt deloc vulnerabilă atunci când spun asta…așa cum nu mă simt deloc aiurea să recunosc că intensitatea gândului tău mă excită teribil și mă duce instantaneu în brațele tale și vreau să te simt și să te sărut și să mă bucur de tine, în felul meu propriu!
Și de aceea mă simt tot timpul acasă cu tine, Sebastian…și de aceea mă simt specială și de aceea mă simt cea mai frumoasă și mai senzuală femeie din orașul acesta, pentru că pot fi Eu…cu tine și nu mi-e deloc rușine să recunosc asta și nu sunt deloc pudică, atunci când mă gândesc la tine…cu toată pasiunea lavei incandescente care erupe tot timpul din vulcanul pe care tu l-ai făcut să redevină activ, după foarte mult timp și după ce am traversat în picioarele goale…deșertul arid și fără viață, pe care tu, dragul meu Sebastian, l-ai numit foarte plastic și atât de potrivit…un veac de singurătate în doi!
Practic, din momentul în care te-am cunoscut…nu m-am mai simțit singură, niciodată și tot de atunci, am mers cu tine de mînă, atingându-te…tot timpul! Și ești cu mine și în mine, peste tot și tot timpul…si asta mă face să mă simt în al noulea Cer!