Firesc de (a)normali și de Săgetători

Firesc de (a)normali

… prea multă lume se plictisește pe lumea asta mimând că trăiește așa cum cred cei din jur că ar trebui să trăiască … dar Săgetătorii niciodată nu se vor plictisi să fie ei pur și simplu … sofisticat de simpli și sofisticați natural, pur și simplu niște contestatari ai regulilor sau niște nealiniați … frumoșii nebuni născuți dintr-o dualitate complicată și complexă … om și animal care încearcă să trăiască sub același acoperiș, cu cel mai natural aer cu putință …

… prea multă lume încearcă să joace un rol, făcând pe plac celor care încearcă să îi „dreseze ”… dar încearcă să faci asta cu un Săgetător, adică să îi spui cum să-și trăiască viața și cum să facă frumos la lume … pentru ca să primească aplauze și puțin tort, sau un pic de considerație și dacă se poate și ceva căldură, din când în când … și-o să vezi cum te-nghite groapa pe care tocmai ce ți-ai săpat-o …

nu vei vedea niciodată un Săgetător încercând să facă pe placul altora doar de amorul artei, pentru că așa trebuie și așa se cade…nu, ea/el trebuie să creadă cu putere în ceea ce face, pentru că acesta este motorul fundamental al flăcării puternice care arde în fiecare Săgetător … credința puternică și nestrămutată că nu poate fi constrâns să facă nimic împotriva voinței lui suverane, că este propriul lui stăpân în propriul regat, în care este liber să trăiască așa cum își dorește, fără să se supună unor reguli și dogme pe care le consideră de multe ori idioate…

… prea multă lume din jurul Săgetătorilor întreabă de ce?…de ce nu putem fi pur și simplu ca și ceilalți, de ce preferăm să mergem pe cel mai greu drum?…de ce nu ne plac apele căldutze și liniștite și de ce suntem atât de nefiresc de calmi atunci când toți se precipită în jurul nostru?…de ce înfruntăm direct și câteodată inconștient orice și pe oricine încearcă să pună în pericol apele noastre teritoriale?… de ce ne luăm de gât cu nedreptatea și nu plecăm ochii în fața nimănui, de ce spunem pe cel mai firesc ton cu putință adevăruri care bubuie și explodează în fața tuturor?

… dar nouă, Săgetătorilor … ni se pare firesc și normal să nu fim interogați cu privire la ceea ce facem, ni se pare anormal să fim agresați în eul nostru interior de tot felul de intruși care nu fac niciun efort să ne înțeleagă, ni se pare foarte normal să tăcem atunci când nu avem chef sau ni se pare foarte normal să ripostăm … atunci când considerăm că merită să o facem…la fel cum ni se pare foarte firesc să ignorăm tot ceea ce nu ne interesează, fără explicații și fără regrete…

… da, multă lume spune despre Sagetători că sunt excesivi…iubesc anormal de puternic și de intens, lăsând celor atinși de fiorul lor amintiri de neuitat…și câteodată de nesuportat:) fac cu o plăcere intensă doar ceea ce le place și o fac fără ezitări și fără jenă, nu se rușinează să recunoască că uneori adoră să șocheze și să zguduie violent conștiințele prea delicate…

… da, ne găsim greu locul și ne simțim de multe ori sufocați în locurile prea strâmte în care ne-a dus viața și strigăm, ne revoltăm și luptăm … cu noi înșine, cu ei …cei care și cu toți cei ce … nu vor, nu pot sau nu încearcă să înțeleagă că noi, Săgetătorii … nu jucăm niciodată niciun rol în nicio piesă sau în vreun film scris și regizat de altcineva…nu, noi …chiar atunci când ne simțim inadecvați în propria noastră viață și părem neliniștiți, nemulțumiți și imposibil de pretențioși … de fapt ne purtăm așa cum suntem de fapt, firesc de (a)normali…