Un veac de singurătate…în doi

Prima parte

Zidirea

Ca să poți zbura împreună cu cineva
Trebuie să simți dincolo de cuvinte
Și să-ți depășești propriul egoism
Și propriul instinct de conservare
Și să depășesti bariera sonică
A lui …eu cred că
Și tu ar trebui să…
Fiindcă dintr-un Ea și un El
Care vine fiecare din lumea lui
Totul ar trebui să culmineze
Într-un Noi triumfător
Și pentru totdeauna!
În realitate, mai ales atunci
Când cei doi sunt foarte tineri
Primează partea de basm a poveștii
Și fiecare crede că poate
Să îl modeleze pe celălalt
După gusturile lui proprii
Pe baza unor afinități comune existente
Și pe baza unui optimism debordant
Care se traduce în celebrul truism
Totul va fi bine!
În realitate…
Dacă depășești stereotipurile
Despre cum o Ea și un El
Se plimbă de mînă
Pînă la adânci bătrânețe
Pentru că, nu-i așa
Ai semnat un contract care te obligă
În primul rând moral
Și dacă treci repede peste
Deja celebrul
Dragostea durează trei ani,
Constați că Ea trebuie să găsească
Pe cineva din lumea Ei
Iar El trebuie să circule relaxat
Prin această lume!
Pasiunea fizică trece repede
Dacă nu are la bază o
Empatie puternică
O comunicare extraodinară
Și o conexiune spirituală și mentală
De cea mai bună calitate!
În realitate…
Fiecare vine cu propriul model cultural
Văzut acolo unde a crescut
În familia de unde provine!
Și de acolo, în mare parte
Pornește marea problemă
Fiecare așteaptă ceva de la celălalt
Dar unii pur și simplu
Nu sunt în stare
Să te înțeleagă
Să te crească
Să te protejeze
Să te pună în valoare
Să nu te posede
Ca pe un bun care i se cuvine
Ci să se gândească
La omul de lângă el
Ca la o parte din el însuși.
Dacă nu există o proiecție comună
Asupra unei dezvoltări comune
În cuplu
Își arată colții egoismul
Și începe competiția
Și falia începe să se adâncească
Pe nesimțite!
Și cel care renunță
Pe moment
Sau crede că așa va fi mai bine
Dacă renunță la o parte din visurile proprii
Începe să fie zidit
In propriul lui zid
Cu cel mai perfid mortar care există
Egoismul celuilalt
Numit dragoste!
Și din cea mai frumoasă Cenușăreasă
Riști să devii prizonieră
În cea mai aurită cușcă posibilă!
Toți te zidesc acolo
Din dragoste
Părinții, uneori prea conservatori
Și jobul, care uneori e dificil
Și tu ești mamă
Și copiii cresc
Și vrei mai mult de la tine
Și la ce să renunți
Ca să fie totul bine?
La tine, normal!
Toți știu foarte bine
Ce trebuie să faci tu
Și ce e bine
Și ce e moral
Fiindcă așa trebuie
Și așa face toată lumea.
Și toți trec în viteză pe lângă tine
Fără să observe
Că ești din ce în ce
Mai singură.
Și că în ochii tăi
Dacă privești atent
Se citește totul.
Ești acolo
Faci ceea ce trebuie
Faci ceea ce toți se așteaptă să faci
Dar, de fapt
Începi să mori încet
La figurat.
Fiindcă nu mai poți comunica
Și te apasă zidurile
Și egoismul tuturor
Și doar Focul tău puternic
Te ține în viață.
Și mimezi cu grație
Că totul e bine
Și că esti fericită
Și toți sunt mulțumiți
Că îți joci rolul
Cum cred ei că trebuie jucat.
La naiba cu visurile
Si cu proiectele proprii
Și cu dezvoltarea personală
Și cu emanciparea.
Merge și așa
Că merge de când lumea
Și nu vezi că mai toți mimează
Că sunt fericiți?
Când de fapt
Singurătatea își arată perfid colții
Indiferent pe care parte a patului dormi!

Ste Lyann
Articole create 184

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus