Ana, Săgetătoarea de lângă Tine.3.

Partea a treia
Undeva, cândva

Trebuie să opresc undeva, să beau o cafea și să-mi pun gândurile în ordine
…nu pot conduce câteva sute de kilometri cu mintea vraiște, deși sunt parcă pe pilot automat, oricât de mult încerc să mă concentrez și să (re)devin femeia puternică și autoritară, care emană forță… atunci când lasă Centaurul din Săgetătoarea care sunt, să iasă la suprafață!
În sfârșit, uite un loc unde pot opri …trebuie să merg și la toaletă și apoi pot sta în liniște, într-un colț, să savurez un expresso scurt, dublu, fără zahăr și fără lapte și un croissant, e tot ceea ce am nevoie, pe soarele ăsta de început de primăvară.
E un local foarte cochet și foarte intim, am fost la toaletă și mi-am pus în ordine fața…arătam ca după război, parcă veneam de pe front!
Fata de la bar mă întreabă, privindu-mă insistent…dacă mai doresc ceva?
Sunt îmbrăcată cu niște jeansi negri stretch, ghete negre din piele nabuc, un tricou galben pai si am o jachetă din piele tip aviator…mi-am pus ochelarii de soare polarizați, ca să nu mi se poate citi nimic în ochii plânși și fiindcă e destul de devreme…fata se uită la mine, încercând să mă plaseze undeva, într-un anume context, deh…obișnuință profesională!
Și privirea ei insistentă îmi aduce aminte că tocmai am împlinit 45 de ani, în iarna care a trecut…ce repede a trecut timpul!Mă așez la masa rustică și-mi verific ținuta, din obișnuință…să văd dacă este totul în regulă!
Și-mi aduc aminte, cum stăteam cu Tine, dragul meu…la aceeași masă și povesteam despre cum ne-a adus soarta împreună, cum s-a întâmplat să ne întâlnim și să ne iubim…atât de intens și de total și cum ai putut să răscolești totul în mine, pînă la ultima fibră!
Nu mă consider o femeie frumoasă, în sensul clasic al cuvântului…am aproape 1,70 metri și forme normale, zic eu, pentru vârsta mea!Am părul roșcat, natural și uneori vopsit într-o nuanță de acaju, ochii verzi cu irizații galbene și mie mi se pare că nu prea ies în evidență cu mare lucru!
Îmi aduc aminte cum mă țineai de mînă, tot timpul și cum povesteam despre drumul spre tine și cum credeam, de atâtea ori, că mă rătăcesc în ceață, atunci când te strigam, deși nu știam dacă exiști și unde ești
…ce faci?
Și de ce nu apari odată?
Îți povesteam despre mine frânturi din viață și amintiri…e foarte greu să faci un rezumat al ultimilor patruzeci și ceva de ani și să fii coerent, corect și să respecți cronologia celor trăite, așa cum s-au întâmplat ele!
Au trecut deja câțiva ani, de la prima noastră întâlnire și îmi aduc aminte ca și acum, că mă țineai de mînă tot timpul, de la început, de parcă știai că într-o zi o să mă pierzi…dar atingerea ta și faptul că mă simțeam dorită tot timpul și felul în care mă sărutai fin, pe neașteptate si tot ceea ce simțeam, atunci când conduceam și mîna ta îmi atingea mîna și gâtul și umerii
și te doream atât de mult, încât îmi venea să opresc Tuaregul în mijlocul drumului și să te iubesc acolo, pe loc…fără început și fără sfârșit, fără nicio inhibiție și fără restricții, ca la începutul timpului, doar noi și sufletele noastre și dragostea noastră intensă, electrică, dusă la extrem și dincolo de orice instinct de conservare!
Așa ne-am descoperit unul pe celălalt, doi copii crescuți fără afecțiunea de care aveam atâta nevoie, însingurați prematur în lecturi romantice, în care tot timpul binele învinge răul și Făt Frumos din poveste găsește la timp pantofii Cenușăresei!
Și începusem să-ți povestesc, dragul meu…despre copilăria mea petrecută într-un sat din exteriorul Curburii Carpaților, în zona premontană, destul de aproape de munte, cu aer curat și mulți pomi, acolo unde familia mea avea o fermă!
Și pe când mă străduiam să-mi aduc aminte chestii semnificative din copilărie, ți-am simțit mîna cu degete lungi și fine că îmi atinge pielea, în zona abdomenului, încercând să desfacă un nasture buclucaș…
Și mi-am pierdut șirul și m-am abandonat în brațele tale, cu ochii lipiți de ochii tăi și am început să-ți sorb răsuflarea, ca să fie numai și numai a mea, pentru totdeauna, în așteptarea momentului în care ne vom pierde unul în celălalt și vom căpăta o altă identitate…
Dar despre asta vă voi povesti în episodul următor!