Ana, Săgetătoarea de lângă Tine.6.

De mă vei chema

Discuțiile noastre despre Libertate, Dear…au ajuns să ne poarte prin toate cotloanele minților noastre și ne-am spus amândoi lucruri, pe care poate nu ni le-am fi spus niciodată singuri, acasă, în fața oglinzii!
Știu, daaa…marea și complicata întrebare, de care am fugit tot atâta timp cât am fugit de mine, este cum am ajuns aici…sfâșiată între neputința mea de a pleca dintr-un loc în care nu sunt deloc iubită și vinovăția care mă apasă…că am fugit de lângă singurul bărbat care m-a făcut să mă simt o Săgetătoare liberă și femeie în cel mai înalt grad!
Tu m-ai făcut să mă redescopăr și m-ai făcut să am curajul să renasc, din cenușă…și să mă accept așa cum sunt și să nu-mi fie frică de trăirile mele!
Țin minte că într-o seară te-am întrebat dacă sunt ipocrită și dacă seamăn cu un…cameleon??
m-ai privit siderat și m-ai întrebat cum de-am ajuns la concluzia asta și atunci am început să-ți povestesc despre cum percepe toată nebunia asta Săgetătoarea duală din mine!
După cum deja știi, Dear…am fost un copil răsfățat, mai ales de către Tata, care povestea îndelung cu mine și mă ierta ori de câte ori făceam câte-o năzdrăvănie, spre deosebire de Mama, care mă certa foarte des și mă pedepsea destul de sever!
Am să povestesc altă dată pe larg, despre copilul Săgetător Ana și despre copilăria lipsită de griji, pe care am petrecut-o la țară, într-un peisaj de basm și fără nicio grijă! Citeam cu nesaț orice carte prindeam în mînă și îmi ascultam sora mult mai mare ca mine, ca vârstă…cum povestea cu prietenele ei despre chestii care mă făceau instantaneu să roșesc, dar mă făceau și foarte curioasă!
Citeam foarte multe romane romantice și m-a fascinat dintotdeauna Orientul și l-am iubit cu toate misterele lui și cu fascinația exotică și mai ales…erotică, a celor 1001 de nopți ale sale!
Am visat, cu idealismul caracteristic al Visătorului-jumătatea sensibilă a Săgetătoarei din mine-să fiu femeia unui singur bărbat și să-l iubesc enorm de mult, așa ca în povești!
Nu eram ceea ce se cheamă o fată simplă, dar nici nu se poate spune că eram sofisticată…pur și simplu mă aliniam generației decrețeilor, apăruți voit sau …nevoit, pe lume, datorită interzicerii avortului de către mult iubitul și stimatul fost conducător, care visa ca prin creșterea natalității, să facă din frumoasa noastră țară…nici mai mult sau mai puțin decât o putere regională!
Visurile lui s-au terminat prost, în fața unui zid din Târgoviște…cam pe vremea când ale mele prindeau contur!
Făceam liceul la Focșani și învățam de mama focului, fiindcă voiam să urmez o carieră militară într-un serviciu de informații nou înființat, care făcea recrutări dintre absolvenții de liceu cu note mari și conduită ireproșabilă!Stăteam în internatul liceului și eram patru fete în cameră, nu ne făceam niciun fel de griji…pentru că era începutul anilor 90 și toate fetele erau entuziasmate de libertatea care tocmai ne invadase…mai ales că ne puteam uita la tot felul de filme, care ne aprindeau imaginația și puteam citi romanele Sandrei Brown…ce timpuri frumoase!
Am terminat liceul în vara lui 1993 și am luat primul duș rece mai important din viața mea…am fost respinsă la vizita medicală preliminară examenului scris de la academia Mihai Viteazul, din cauza unei miopii nedetectate la timp, așa că a trebuit să mă reorientez urgent spre o altă carieră profesională, cea de spion fiindu-mi interzisă, cel puțin pe moment…fac o paranteză și vă spun că acum port lentile de contact în majoritatea timpului, deși știu că ție ți se pare că sunt foarte sexy cu ochelarii mei de vedere…care, în opinia mea, mă fac să par prea serioasă!
Așa că iată-mă înscrisă la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, la Universitatea din Bacău!
Am mai prins patru ani de facultate, care ulterior au devenit trei și master…și uite așa au trecut anii la galop și am devenit economist, cu multe speranțe în suflet…puțini bani în buzunar și multe întrebări nerostite!
Cine sunt eu cu adevărat, Dear?
Femeia cu o carieră profesională ireproșabilă, care conduce o firmă cu optzeci de angajați, cu mînă forte și cu rezultate remarcabile …și care nu ezită să ia decizii dure, atunci când Centaurul din mine crede că este cazul
Sau mama iubitoare a unei fete de 17 ani…Săgetătoare și ea, culmea culmilor…și care mă cert ca chiorii, pînă ajungem la un numitor comun și una dintre noi face un pas înapoi, exasperată de combativitatea celeilalte!Asta este…atunci când se înfruntă doi Săgetători, ies tunete, fulgere și focuri de artificii…dar, Dear…și atunci când se întâlnesc și se plac și mai ales, atunci când se iubesc cu pasiune…totul este la extreme și la superlativ!
Sau soția unui bărbat un pic mai mare ca mine…dragoste fulgerătoare și la prima vedere, o poveste scurtă și fără prea mari surprize și a urmat firesc, căsătoria și stabilirea mea într-o capitală de județ din sud vestul țării, proaspăt însărcinată…locul de baștină al soțului meu??
Sau iubita ta Săgetătoare, Dear…zăpăcită și nebună, plină de pasiune și ușor de pornit, dar greu de oprit…mai ales atunci când te uiți la mine în felul acela la tău…gen, hai Ana, că poți mai mult de atât!
Mă ambiționează la maximum atenția ta și felul în care te porți cu mine și faptul că mă faci să mă simt specială…deși eu am știut tot timpul asta, dar nu am avut tot timpul încredere în mine și în potențialul meu neexplorat de femeie!
De aceea, dualismul Săgetătoarei din mine…Foc incandescent și continuu, pasiune pură și dragostea senzuală a Centaurului…la un loc cu inadecvarea Visătorului, retractilitatea ciufută și însingurată pe banchiza de gheață, atunci când mă simt rănită sau abandonată…sau reacția umorală la trădare, pot să creeze percepția unui cameleon?
Sau faptul că mă pot adapta relativ ușor la orice situație și faptul că fac față oricui și oriunde…fără complexe și fără să se citească nimic pe mine, asta înseamnă că sunt ipocrită??
Pentru că îmi doresc un strop de fericire doar pentru mine și am învățat de la viață că…atunci când mi-a fost greu, m-am descurcat tot timpul și am renăscut, ca o Săgetătoare veritabilă, din propria ei cenușă??