Un veac de singurătate…în doi.7.

Partea a șaptea

Cine îmi arată ieșirea ascunsă din labirint?

De multe ori stau și privesc totul
Cu un pic mai multă detașare…
Sau poate mi-e frică să iau decizii singură
Și astept un impuls din afară!
Știu si înțeleg foarte bine
Că nu pot pleca
Din viața mea
Cu tot ceea ce presupune ea
Cu toate meandrele ei
Și cu toate ale mele
Rele și/sau bune
Așa pur și simplu
Cum ai zice
Bonjour
Știți
Eu am un anunț oficial de făcut
Am plecat.

Woooow
Stupoare
Dar vaaai
Ce nu îți place
Așa
Dintr-odată?
De parcă veacul meu de singurătate
Ar fi
O telenovelă
Cu final fericit
În care toți plâng
Și toți se pupă
La sfârșit.
Și eu
Brusc
Vreau să tulbur
Liniștea și tihna
Atâtor suflete
Care m-au condamnat
La zidire
Și să ies din labirint!

Am intrat singură
Și era lumină
Și eu eram atât de tînără
Și de nevăzătoare
De semne
Și de lipsa
Esențialului
Combustibil
Pentru mine
Și cu multă inconștiență
Si cu mult entuziasm
Am intrat!

Și acum
Acum când strălucesc
Și când simt că pot totul
De multe ori
Dar mi se taie picioarele
De frică
Tocmai fiindcă știu că pot
Acum, deci
Pot eu să găsesc singură
Ieșirea din labirint?
Am un trecut
Și un prezent
Și visez la viitor
Și vreau să pot ieși
Din labirint!

Am realizat
După ce m-au atins
Toate privirile celor
Care mă vor
Doar ca pe un trofeu
Sau ca pe un capriciu
Sau ca pe încă un nume
Bifat într-o agendă
Printre multe altele
Că sunt cool
Marfăăă
Bună tare
Mișto
Și devreme acasă!
Ei vor bucăți din trupul meu
Care a înflorit
Ca un cireș
De mai
Cu multe flori
Care a ajuns deja
Să aibă
O coroană vizibilă
De la mare depărtare!

Și eu vreau
Sufletul care să mă împlinească
Și să vadă
Dincolo
De curbele senzuale
Ale carcasei.
Să mă ia de mînă
Sufletul meu
Pereche
Hipersensibil
Și atât de empatic
Că îmi dă fiori
Doar atunci
Când mă privește
În felul lui unic
În Vis!

Știu doar că
Atunci când sufletul e pregătit
Să iubească
Fără opreliști
Omul atât de dorit
Apare!
Dar decizia de a iesi
Din labirint
Trebuie să o iau singură
Și abia apoi
Să întind mîna
Spre tine
Ca să mă duci
Spre ieșirea din labirint
Și spre lumină!

M-am săturat de butaforia asta
Și de confortul
Pentru care mă invidiază
Toate cele care cred
Că banii aduc fericirea.
Faci un compromis
Mai mic
Le faci pe toate
Și pare o nebunie
Să îți doresti
Să fii fericită
Împreună cu
Cineva ca tine
Care nu trebuie să-ți audă
Strigătul
Atunci când te doare sufletul
E suficient
Să te gândești la el
Ca să te simtă
Și să stie cum ești!

Marea problemă
A celor care au
O conexiune sofisticată
Este că sunt
Absolut transparenți
Unul pentru celălalt
Dacă unul se simte bine
Celălalt zburdă
Și atunci când ești tristă
Sau abătută
Și lui i se pare
Că toate corăbiile s-au înecat!
Se creează o legătură
Care uneori
Mă sperie mai tare
Decât decizia mea
De a ieși din labirint!
Fiindcă nu vreau să ratez
Și nu vreau să greșesc
Nici măcar din întâmplare
Și îmi doresc ca totul să fie
Perfect
Și mă gândesc așa mult
La toate detaliile
Că mă apucă
Indecizia și teama
Și am nevoie
Acum
Multă nevoie de El
Să mă ia de mînă
Ușor
Și să mă conducă
Spre ieșirea din labirint
Și spre un nou
Început!
Am toate drepturile din lume
Și vă spun
Că sunt
Cea mai mișto femeie
Din orașul acesta!
Dar mi-e foarte foarte
Frică!

Ste Lyann
Articole create 184

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus