Cui îi pasă și cine vrea?

…dacă tu reușești sau nu reușești să depășești obstacolele pe care alții le-au pus-constient sau inconștient- în fața ta, obstacole la care se adaugă cele pe care singur(ă) ți le așezi în față?

…să știe de câte ori ai renunțat și de câte ori ai jurat că pleci și te-ai întors, să știe de câte ori te-ai simțit singur(ă) și de câte ori te-ai simțit înșelat(ă) în buna ta credință, după ce ai fost sincer(ă) și ți-ai așezat sufletul pe masă, deschizându-l ca pe o carte?

… să afle dacă ai greșit sau ai făcut bine și de câte ori s-a întâmplat asta … să afle care au fost costurile afective și emoționale ale alegerilor tale și ce efect au avut ele asupra devenirii tale ca persoană??

… să vadă în interiorul tău și să aprecieze-sau nu:)- ceea ce vede, să aibă răbdare să înțeleagă lupta care se dă între fricile tale și nevoia de a arunca negativismul care te împiedică de fiecare dată să faci saltul înainte pe care ți l-ai propus??

… să simtă tot zbuciumul pe care îl simți atunci când ai de luat o decizie care nu te va afecta doar pe tine, ci și pe cei importanți din jurul tău … să simtă că e foarte greu -câteodată- să renunți la egoismul tău personal în favoarea unui bine comun … difuz, neconturat și uneori iluzoriu??

… să cunoască toate amănuntele fiecărei etape importante care și-a lăsat amprenta în ascensiunea ta personală și/sau profesională, să cunoască bornele importante ale călătoriei tale prin viață și să înțeleagă semnificațiile lor așa cum le înțelegi tu?

… să trăiască împreună cu tine nevoia ta de implicare, dorința de a-ți pune amprenta personală pe lucruri frumoase și bine conturate … să trăiască arderea ta și căderea ta în abis și apoi urcarea eliberatoare, ca o (re)naștere??

De fapt, atunci când te uiți lung în zare ca să vezi dacă vine cineva să te scape de poverile tale …

constați că ai nevoie să te aduni și să nu te risipești în regrete tardive despre fapte și întâmplări care oricum nu mai pot fi întoarse și pe care-bineînțeles- cu mintea și experiența de acum-nu de atunci- le-ai înțelege altfel și le-ai trata altfel …

Și cea mai rea este iluzia că ai fi putut face altfel și alege altfel și trăi altfel …

pentru că iluzia asta perfidă te separă între persoana care ești și persoana care ai fi putut fi, dacă …

pentru că asta adâncește și mai tare ezitarea și frica de a lua decizii pentru prezent …

Așa că morții cu morții și vii cu vii(le), deciziile și alegerile proaste nu trebuie jelite prea mult și prea tare, trebuie doar înțelese bine, acceptate și apoi uitate …

pentru că, oare cui îi folosește dacă tu te torturezi periodic cu amintirea unor clipe mai puțin fericite, în loc să te încarci cu energia efervescentă a momentelor când ai urcat pe muntele Victoriei??