Gară pentru doi

Trecem deseori, în viteză supersonică, pe lângă diferiți oameni, fără să știm ce e in viața lor, sau dacă știm…știm doar crâmpeie, zvonuri, bârfe…și nu ne preocupă ceea ce se întamplă cu adevărat cu ei, decât atunci cand ne trezesc interesul…prin ceea ce spun, prin ceea ce fac sau prin felul în care ne reflectăm în ochii lor…

…de aceea suntem de multe ori mirați, fie că oamenii au o anumită percepție despre noi,pe care o considerăm deformată, fie că descoperim niste comori de oameni, acolo unde nu am privit foarte atent și/sau am privit doar superficial …

…Este ca atunci cand un tren de mare viteza, trece pe langă alt tren de mare viteză…fără să știe cum ar fi fost daca se opreau în aceeași gară, la același peron…Asa suntem de multe ori și noi,oamenii…suntem atat de preocupați de țintele noastre, de confortul nostru și de adevărurile noastre, ne gândim atât de mult cum să ajungem acolo unde ne dorim … încât nu mai avem timp să vedem ce fac ceilalți trecători prin viețile noastre, care sunt adevărurile lor și de ce, câteodată, ele nu coincid cu adevărurile noastre …

…Doar atunci când un eveniment aparte survine și ne opreste în aceeași gară,ne dăm seama, de fapt…ce se întâmplă atunci cand ne uităm atent în jurul nostru și constatăm că există oameni speciali pe care am dori să îi întâlnim -foarte des…

Și atunci cand o facem, să reușim să păstrăm parfumul acestei întâlniri pînă la proxima oprire a trenului vieții noastre în proxima gară, loc pe care l-am putea considera…nu doar un loc de întâlnire în mare viteză, ci o gară pentru (amân)doi …